Decizia CCR nr. 390/2024Punctul 8

8. În acest context, se susține că textul de lege criticat încalcă și principiul încrederii legitime. Dispozițiile legale criticate sunt neclare și lipsite de previzibilitate, întrucât creează falsa impresie că suspendarea dispusă de Consiliul Superior al Magistraturii în condițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 nu se referă la modificarea „elementelor esențiale“ ale raportului de muncă al magistratului și nu reprezintă unul dintre „cazurile“ sau situațiile de suspendare din funcție ale judecătorului și procurorului, prevăzute explicit și limitativ de art. 62 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. În acest context, legea statutară prevede expres că nici judecătorii, nici procurorii nu pot fi suspendați din funcție „decât în condițiile prevăzute de prezenta lege“ [art. 2 alin. (2) și art. 3 alin. (2) ], în mod concret acele „condiții“(cazuri) reglementate de art. 62 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, text legal ce nu cuprinde însă și prevederi referitoare la suspendarea pe durata procedurii disciplinare. Or, prin Decizia Curții Constituționale nr. 588 din 21 septembrie 2017 s-a statuat că elementele esențiale referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului juridic de muncă al magistratului „trebuie prevăzute expres în statutul judecătorilor și procurorilor, și anume în Legea nr. 303/2004“. ...