Decizia ÎCCJ nr. 21/2015 (HP)Paragraful 50

Cu privire la cea de-a doua chestiune de drept au fost exprimate două opinii, prima în sensul că trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile de loc special amenajat pentru distracţie şi agrement şi special autorizat pentru distracţie şi agrement atât în cazul reglementat de dispoziţiile art. 372 alin. (1) teza a III-a din Codul penal, cât şi în cazul reglementat de dispoziţiile art. 372 alin. (2) teza a III-a din Codul penal (Curtea de Apel Bucureşti, Bacău), iar cea de-a două opinie a fost în sensul că numai în ipoteza reglementată de dispoziţiile art. 372 alin. (1) teza a III-a din Codul penal este necesar ca locul faptei să fie special amenajat şi autorizat pentru distracţie şi agrement, intenţia legiuitorului fiind de a asigura protecţie numai activităţilor ce se derulează cu respectarea normelor de autorizare şi există posibilitatea ca terţele persoane să cunoască destinaţia spaţiului respectiv (Curtea de Apel Constanţa, Craiova, Galaţi, Oradea, Timişoara). În argumentarea acestei opinii s-a arătat că textul art. 372 alin. (2) teza a III-a din Codul penal nu impune îndeplinirea condiţiilor de la alin. (1) , fiind suficient ca la momentul comiterii faptei în varianta "folosirea" fără drept a obiectelor şi substanţelor indicate de text spaţiul să aibă această destinaţie; noţiunea "de port fără drept" fiind asimilată cu noţiunea de loc special amenajat şi autorizat pentru distracţie sau agrement, în timp ce folosirea fără drept este asociată cu cea de locuri de distracţie sau de agrement, tocmai pentru a incrimina fapta persoanei care îndeplineşte toate condiţiile pentru deţinerea unei asemenea arme, însă o foloseşte în alte locuri decât cele special amenajate.