Decizia ÎCCJ nr. 21/2015 (HP)Paragraful 45

Argumentele relevate de instanţă au vizat interpretarea dispoziţiilor art. 372 alin. (1) teza a III-a din Codul penal, din care rezultă că, în cazul faptei de "a purta" fără drept obiectele ori substanţele indicate de text, s-a urmărit de către legiuitor să se asigure protecţie numai activităţilor care se derulează cu respectarea normelor de autorizare şi există posibilitatea pentru terţe persoane de a cunoaşte destinaţia spaţiului. Situaţia nu este aceeaşi în ipoteza prevăzută de art. 372 alin. (2) teza a III-a din Codul penal, unde sintagma "locuri de distracţie ori agrement" nu impune aceleaşi condiţii ca la alin. (1) , fiind suficient ca, la momentul "folosirii" fără drept a obiectelor sau substanţelor indicate de text, spaţiul să aibă această destinaţie, aspect care rezultă tocmai din termenii utilizaţi de legiuitor la incriminarea celor două modalităţi de comitere a infracţiunii, în cazul "folosirii", consecinţele se produc, fiind depăşit nivelul de pericol potenţial;