Decizia ÎCCJ nr. 11/2015 (RIL)Paragraful 125

Deşi nu este enunţată în mod explicit în dispoziţiile Codului de procedură civilă, se consideră că necesitatea analizei acestei condiţii reiese din scopul intrinsec al declanşării unui recurs în interesul legii, anume de a unifica o practică judiciară ulterioară pronunţării deciziei în interesul legii prin care s-a dat o interpretare unitară unei dispoziţii legale interpretate şi aplicate în mod diferit de instanţele judecătoreşti până la momentul la care aceasta devine obligatorie (control a posteriori), concluzie ce decurge din analiza coroborată a dispoziţiilor art. 517 alin. (2) şi (4) din Codul de procedură civilă; altfel spus, acele dispoziţii legale supuse interpretării prin recursul în interesul legii sunt susceptibile, în mod legal, de aplicare ulterioară în litigiile cu care instanţele judecătoreşti sunt sau vor fi învestite după pronunţarea şi publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei pronunţate asupra recursului în interesul legii.