Decizia ÎCCJ nr. 11/2015 (HP)Paragraful 217

Raţiunea acestei soluţii este explicată de Curte, care precizează (pct. 51 şi 52): "O astfel de apreciere este justificată, pe de o parte, de faptul că punerea sub sechestru cu confiscarea mărfurilor cu ocazia introducerii ilegale a acestora, prevăzută la articolul 233 primul paragraf litera d) din Codul vamal, constituie o cauză de stingere a datoriei vamale care trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte (a se vedea Hotărârea Elshani, citată anterior, pct. 30). Astfel, acest articol răspunde necesităţii de a proteja resursele proprii ale Comunităţii, obiectiv căruia nu i se poate aduce atingere prin instituirea unor noi cauze de stingere a datoriei vamale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 noiembrie 2002, SPKR, C-112/01, Rec., p. I-10655, punctul 31, şi Hotărârea Elshani, citată anterior, pct. 31). Pe de altă parte, prezenţa pe teritoriul vamal al Comunităţii a unor mărfuri introduse ilegal presupune, în sine, un risc foarte ridicat ca aceste mărfuri să fie în final integrate în circuitul economic al statelor membre şi ca, din momentul în care mărfurile au trecut de zona în care se află primul birou vamal situat în interiorul acestui teritoriu, să existe mai puţine şanse ca acestea să fie descoperite în mod fortuit de autorităţile vamale în cadrul unor controale inopinate (Hotărârea Elshani, citată anterior, pct. 32).