Decizia CCR nr. 370/2024Punctul 4

4. În acest context, este invocată ipoteza juridică a unei cauze cu coinculpați, dintre care unul dorește să recunoască învinuirea în fața instanței și unul dorește să conteste probatoriul. În ipoteza în care cauza nu este disjunsă și unul dintre coinculpați dorește să conteste probatoriul, celălalt coinculpat se poate prevala de dreptul la tăcere, neputând fi obligat să dea declarație; în ipoteza în care cauza este disjunsă și se formează un nou dosar, unul dintre coinculpați poate dobândi calitatea de martor în dosarul disjuns în care nu are calitatea de inculpat, iar în calitatea sa de martor, care îi oferă anumite garanții procesuale, va da declarație în cauza disjunsă. Însă, în această ipoteză, prin Decizia nr. 10 din 17 aprilie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că participantul la comiterea unei infracțiuni care a fost judecat separat de ceilalți participanți și audiat ulterior ca martor, în cauza disjunsă, nu poate avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzute de art. 273 din Codul penal. Așa fiind, problema de drept invocată prezintă un și mai mare interes, soluția legislativă criticată contravenind dreptului la un proces echitabil. ...