Decizia CCR nr. 370/2024Punctul 8

8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că autorul excepției solicită Curții completarea textului criticat în sensul introducerii suspectului și a inculpatului printre participanții la procesul penal ale căror declarații au valoare probantă condiționată. Menționează că este adevărat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, suspectul și inculpatul/coinculpatul se încadrează în sfera noțiunii de martor, în sens larg, potrivit art. 6 alin. (3) lit. d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, însă s-a stabilit, totodată, că orice declarație, fie că este dată de martor stricto sensu sau de un coinculpat, poate fi determinantă pentru o soluție de condamnare. Pentru aceste motive, foștii coinculpați condamnați definitiv potrivit procedurii simplificate pot fi audiați ca martori în cauze disjunse, chiar și în condițiile existenței Deciziei nr. 10 din 17 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, însă soluția pronunțată nu se va putea întemeia într-o măsură determinantă pe aceste declarații, întrucât chiar și dispozițiile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală fac referire la limitele principiului liberei aprecieri a probelor, iar, în măsura în care declarațiile suspectului sau ale inculpatului, respectiv ale foștilor coinculpați se coroborează cu celelalte mijloace de probă, acestea pot sta la baza soluției pronunțate. ...