Decizia CCR nr. 763/2019Punctul 8

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă, deoarece autorul acesteia nu formulează o veritabilă excepție de neconstituționalitate, ci dorește completarea textelor de lege criticate, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale. În subsidiar, Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, dispozițiile legale criticate desemnează persoanele care pot fi audiate ca martor și categoriile de persoane care au capacitatea de a fi martor. În acest sens, poate fi audiată ca martor orice persoană, care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală. Intră sub incidența acestui text orice persoană, inclusiv persoana care are calitatea de judecător, procuror sau organ de urmărire penală. Pentru aceste din urmă categorii de persoane, legiuitorul infraconstituțional a reglementat în art. 64 și 65 din Codul de procedură penală, printre alte cazuri de incompatibilitate, pe cel în care judecătorul a fost expert sau martor în cauză. Rezultă că și în cazul judecătorului, pentru că principiul aflării adevărului este unul dintre principiile esențiale ale procesului penal, dacă acesta are cunoștință despre fapte sau împrejurări care constituie probă în cauză penală, urmează a fi audiat ca martor. Ulterior audierii sale ca martor în respectiva cauză, judecătorul nu mai poate participa la judecarea acelei cauze, având obligația de a se abține de la participarea la procesul penal, în caz contrar putând fi recuzat. Dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) -d) și f) din Codul de procedură penală, deci inclusiv cele referitoare la magistratul care a fost martor în cauză, se aplică în mod corespunzător și procurorului și organului de cercetare penală. Așa fiind, prevederile legale criticate sunt în acord cu dispozițiile art. 21 și 24 din Constituție, câtă vreme acestea nu împiedică soluționarea cauzei de către o instanță de judecată care să se bucure de jurisdicție deplină și nici nu limitează inculpatului dreptul de a fi apărat, de a promova căile ordinare de atac prevăzute de lege în condițiile prevăzute de acestea, putând să se prevaleze de toate garanțiile procesuale specifice unui proces echitabil. În sfârșit, nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia sunt afectate dispozițiile constituționale ale art. 53, deoarece prevederile legale criticate nu restrâng niciunul dintre drepturile la care se referă textul constituțional invocat, text care, de altfel, nu este incident în cauză. ...