Decizia ÎCCJ nr. 5/2015 (HP)Paragraful 119

În teoria şi practica judiciară procesual penală privind căile de atac s-a admis şi se aplică regula potrivit căreia, în principiu, posibilitatea exercitării unei căi extraordinare de atac este recunoscută şi prevăzută de lege numai în cazul hotărârilor care au, potrivit legii, căi de atac ordinare şi în cazurile în care persoana interesată a uzat de aceste căi ordinare de atac. În această concepţie, contestaţia în anulare ar trebui să aibă ca obiect numai greşeli de judecată petrecute la judecata apelului, care nu ar mai putea fi invocate într-o altă cale ordinară de atac. Doar în situaţii deosebite - precum cele aferente motivelor de la lit. b) şi i) din art. 426 - posibilitatea exercitării contestaţiei în anulare poate fi recunoscută şi împotriva hotărârilor rămase definitive prin neapelare.