Decizia ÎCCJ nr. 5/2015 (HP)Paragraful 126

Hotărârile pronunţate în calea de atac a contestaţiei sunt definitive şi nu sunt supuse căii ordinare de atac a apelului. Contestaţia este o cale de atac ordinară, la fel ca şi apelul; or nu există hotărâri penale pentru care legiuitorul să fi prevăzut două căi ordinare de atac. Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, atât de anulare, cât şi de reformare. Dacă s-ar admite că aceste hotărâri ar fi supuse căii de atac a contestaţiei în anulare şi apoi hotărârea pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare ar fi supusă, la rândul ei, apelului, potrivit art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală, s-ar eluda voinţa legiuitorului, ajungându-se ca prin exercitarea unei căi extraordinare să poată fi apoi atacate cu apel hotărâri pentru care legiuitorul nu a prevăzut această cale de atac. Prevederile art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală trebuie interpretate doar cu referire la cazurile în care contestaţia în anulare este admisibilă împotriva sentinţelor rămase definitive prin neapelare, la care fac referire prevederile art. 426 lit. b) -i) din Codul de procedură penală.