Decizia ÎCCJ nr. 4/2015 (HP)Paragraful 105

Din interpretarea prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, ce reclamă un raport de dependenţă dintre chestiunea de drept ce face obiectul sesizării şi soluţionarea pe fond a cauzei, rezultă că hotărârea pe care Înalta Curte o pronunţă în procedura mecanismului judiciar de unificare a practicii trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra soluţiei din procesul principal, cerinţa pertinenţei fiind expresia utilităţii pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate o are în cadrul soluţionării pe fond a litigiului, iar nu a unor situaţii ipotetice care ar putea fi generate de interpretarea textului normativ care face obiectul hotărârii prealabile.