Decizia CCR nr. 344/2024Punctul 66

66. Astfel, în Decizia de admisibilitate din 28 iunie 2011, pronunțată în Cauza Ioan Pop împotriva României, analizând plângerea reclamantului privind procedura anulării procesului-verbal prin care a fost sancționat cu pedeapsa principală a amenzii și pedeapsa complementară a suspendării permisului de conducere pentru nerespectarea regulilor de circulație la trecerea unei coloane oficiale, Curtea a reținut că atunci când se examinează existența unei „acuzații în materie penală“ este necesar să se ia în considerare trei criterii: încadrarea juridică a măsurii în litigiu în legislația națională, caracterul propriu-zis al măsurii, precum și caracterul și gravitatea „sancțiunii“. Aceste criterii sunt alternative, nu cumulative: pentru aplicarea art. 6 din Convenție cu privire la termenul „acuzație în materie penală“, este suficient ca, prin natura sa, contravenția în cauză să fie „penală“ din punctul de vedere al Convenției sau să fi expus persoana respectivă la o sancțiune care, în virtutea caracterului și gravității ei, să se încadreze în general în „materie penală“. Acest fapt nu împiedică adoptarea unei abordări cumulative în cazul în care analiza separată a fiecărui criteriu nu permite desprinderea unei concluzii referitoare la existența unei „acuzații în materie penală“. Cu privire la primul criteriu, s-a reținut că legiuitorul a optat să „dezincrimineze“ unele fapte precum contravenția rutieră de care era acuzat reclamantul, iar Curtea a observat că respectiva contravenție a fost scoasă din sfera dreptului penal. Cu toate acestea, indicațiile oferite de dreptul intern au doar o valoare relativă. Cel de-al doilea criteriu - caracterul propriu-zis al contravenției -, considerat și în raport cu natura sancțiunii corespunzătoare, constituie un criteriu de apreciere cu o pondere mai mare. Curtea a observat că amenda și suspendarea permisului de conducere i-au fost aplicate reclamantului în temeiul dispozițiilor legale generale care se aplicau tuturor cetățenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice. Este prevăzută o anumită conduită, în special aceea de a opri și acorda prioritate vehiculelor oficiale, și condiționează obligația care rezultă de o sancțiune cu caracter punitiv. De asemenea, amenda nu este menită ca o compensație pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva. În consecință, caracterul general al normei și scopul sancțiunilor, de prevenire, dar și de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenție avea, în conformitate cu art. 6 din Convenție, un caracter penal. Cu toate acestea, referitor la natura și gravitatea sancțiunilor, Curtea a observat că niciun element din dosar nu poate sugera că suspendarea permisului de conducere al reclamantului a avut consecințe grave pentru acesta. Curtea a reiterat că lipsa gravității sancțiunilor aflate în joc nu poate scuti o pedeapsă de caracterul său „inerent penal“. În lumina considerentelor menționate anterior, Curtea a considerat că măsurile aplicate reclamantului se consideră „acuzație în materie penală“ în sensul art. 6 din Convenție. În consecință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că articolul menționat este aplicabil sub aspect penal. ...