Decizia CCR nr. 344/2024Punctul 87

87. În ceea ce privește paralela cu sfera dreptului penal și invocarea Hotărârii din 17 decembrie 2004, pronunțată în Cauza Cumpănă și Mazăre împotriva României, Curtea Constituțională observă că prin aceasta s-a constatat încălcarea art. 10 - Libertatea de exprimare din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prin interzicerea exercitării profesiei de jurnalist timp de un an. Cu acel prilej, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că, în cazul jurnaliștilor, măsurile prin care se limitează în prealabil activitatea acestora trebuie examinate în amănunt și nu se justifică decât în circumstanțe excepționale (paragraful 118 din hotărârea antereferită). Curtea a apreciat că, aplicând activității jurnalistice a reclamanților o astfel de interdicție generală cu caracter preventiv, chiar dacă aceasta este temporară, instanțele interne nu au respectat principiul conform căruia presa trebuie să își poată realiza funcția de „câine de pază“ în cadrul unei societăți democratice (paragraful 119). Or, excepția de neconstituționalitate ridicată în cauzele deduse judecății privește suspendarea exercitării dreptului de a conduce vehicule, drept care nu este reglementat nici prin Constituție și nici prin Convenție. Suspendarea este reglementată pe perioade fixe, cea mai lungă fiind de 90 de zile. Prin urmare, considerentele de principiu pe care s-a întemeiat Hotărârea din 17 decembrie 2004, pronunțată în Cauza Cumpănă și Mazăre împotriva României, nu sunt aplicabile mutatis mutandis în cauzele în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. ...