Decizia CCR nr. 319/2024Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile art. 17 alin. (2) din Codul muncii, referitoare la obligația de informare a persoanei selectate în vederea angajării sau a salariatului, creează o inegalitate între părțile raportului de muncă, întrucât în cele mai multe cazuri informarea este superficială, lipsită de esență juridică, iar angajatorii, în marea lor majoritate, găsesc formulări dificile, favorabile lor, și nu angajaților, formulări care de multe ori nu sunt înțelese, mai ales că nu sunt explicate cum trebuie. În atare situație, angajatorul este pus pe o poziție de forță, dominantă, rupându-se echilibrul părților contractului de muncă, securitatea juridică și buna-credință. Articolul de lege criticat excedează și garanțiilor prevăzute de art. 41 din Legea fundamentală, căci nu instituie nicio protecție socială, fiind încălcate și prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) -(5) , deoarece textul de lege este ambiguu, imprevizibil și neclar. ...