Decizia CCR nr. 218/2024Punctul 25

25. Din examinarea textelor anterior menționate din Codul muncii, Curtea reține că acestea materializează unele măsuri legale concrete prin care este garantat dreptul la informare al salariatului, ca parte componentă a drepturilor fundamentale ale salariaților la protecția socială a muncii, în acord cu normele imperative ale art. 41 alin. (2) din Constituție. Informarea prealabilă a viitorului angajat cu privire la elementele esențiale ale contractului individual de muncă sau a salariatului despre noile atribuții ca urmare a schimbării felului muncii și comunicarea acestor informații în formă scrisă, în cuprinsul contractului de muncă sau al unui act adițional/complementar, reprezintă măsuri esențiale de protecție a persoanei aflate întro poziție de inferioritate economică în cadrul raportului de muncă. Funcția ocupată de angajat și atribuțiile specifice acestei funcții, înscrise în fișa postului, sunt elementele-cheie ale contractului de muncă, indisolubil legate între ele și care materializează însuși obiectul muncii/serviciului prestat de angajat în relația cu angajatorul. Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că unul dintre principiile care stau la baza dreptului la muncă este stabilitatea raporturilor juridice care iau naștere odată cu încheierea contractului individual de muncă, acest principiu decurgând din obligația statului de a crea cadrul legislativ menit să asigure salariaților siguranța și garanția păstrării locului de muncă (Decizia nr. 1.039 din 9 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 21 august 2009). Prin urmare, excluderea unui salariat de la aceste drepturi fundamentale aferente protecției sociale a muncii echivalează cu încălcarea art. 41 alin. (2) din Constituție. ...