Decizia ÎCCJ nr. 3/2015 (HP)Paragraful 22

Tribunalul Timiş a dispus, prin încheierea din şedinţa publică pronunţată la data de 8 octombrie 2014, în Dosarul nr. 273/325/2014, aflat pe rolul acestei instanţe, sesizarea din oficiu a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: modul de interpretare şi/sau aplicare a dispoziţiilor articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2009, aprobată prin Legea nr. 309/2009, conform cărora "Durata contractelor de închiriere privind suprafeţele locative cu destinaţia de locuinţe, din proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2004 privind prelungirea duratei unor contracte de închiriere, aprobată prin Legea nr. 219/2004, pentru care a operat tacita relocaţiune, în condiţiile prevăzute la art. 1.437 din Codul civil, este de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă", respectiv dacă articolul unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2009, aprobată prin Legea nr. 309/2009, pentru a fi aplicabil, pretinde imperativ ca locuinţele să se afle la data intrării sale în vigoare în proprietatea exclusivă a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale sau prelungirea de drept a locaţiunii (parţial în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2009, aprobată prin Legea nr. 309/2009, şi parţial în condiţiile art. 9-11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările ulterioare, ca norme cu caracter special) vizează şi locuinţele aflate în coproprietatea statului cu persoane fizice cărora le-a fost retrocedată cota-parte în condiţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ori ultima ipoteză are a ieşi din perimetrul legilor speciale enunţate şi a se circumscrie dreptului comun în materia coproprietăţii obişnuite, pretinzând acordul tuturor coproprietarilor, în aplicarea principiului unanimităţii ce guvernează actele de dispoziţie ale coproprietarilor, pentru locaţiunile încadrate actelor juridice de dispoziţie.