Decizia CCR nr. 338/2024Punctul 24

24. Legea nr. 314/2001 a instituit, în mod excepțional și prin derogare de la dreptul comun reprezentat de Legea nr. 31/1990, un caz de dizolvare de drept a societăților comerciale care, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii, nu își vor fi majorat capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea nr. 31/1990. Dizolvarea de drept era urmată de lichidarea societăților în termenul prevăzut de art. 5 și de radierea din oficiu a societății respective din registrul comerțului, la data lichidării. În privința bunurilor societății radiate, în cazul în care bunurile imobile și mobile din patrimoniul societății nu au intrat în proprietatea altor persoane până la data dizolvării de drept ori prin lichidare, art. 7 din lege a prevăzut aplicarea directă, în baza legii, a prevederilor art. 477 din Codul civil de la 1864. Fără nicio altă procedură prealabilă de verificare a îndeplinirii condițiilor legale specifice dobândirii dreptului de proprietate privată de către stat, art. 7 a instituit o prezumție legală conform căreia toate bunurile societății, după data radierii acesteia, aparțin domeniului public al statului în temeiul art. 477 din Codul civil de la 1864, fără a face distincția dacă provin dintr-o moștenire vacantă sau dacă sunt bunuri fără stăpân sau abandonate, norma de trimitere având următorul cuprins: „toate averile vacante și fără stăpâni, precum și ale persoanelor care mor fără moștenitori, sau ale căror moșteniri sunt lepădate, sunt ale domeniului public“. ...