Decizia CCR nr. 302/2024Punctul 18

18. Așa fiind, Curtea a constatat că, în considerarea diferenței mai sus arătate, legiuitorul poate reglementa, în materia executării pedepselor, o procedură specială de soluționare a căilor de atac referitoare la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate, stabilite prin Legea nr. 254/2013, procedură care să nu mai implice în mod necesar prezența persoanei condamnate, fără ca în acest mod să fie încălcate dispozițiile constituționale. În context, a fost invocată jurisprudența instanței de la Strasbourg prin care s-a statuat că garanțiile consacrate în materie penală de prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - egalitatea de arme, dreptul la apărare, contradictorialitatea - nu sunt aplicabile procedurilor privind executarea pedepselor. În acest sens sunt Decizia din 7 mai 1990 - Aldrian împotriva Austriei, Decizia din 22 februarie 1995 - A.B. împotriva Elveției, Decizia din 13 mai 2003 - Montcornet de Caumont împotriva Franței, Decizia din 27 iunie 2006 - Szabo împotriva Suediei și Decizia din 23 octombrie 2012 - Ciok împotriva Poloniei, paragraful 33 (Decizia nr. 766 din 28 noiembrie 2019, precitată, paragrafele 14, 15 și 16) ...