Decizia ÎCCJ nr. 19/2014 (HP)Paragraful 67

Deopotrivă, calificând chestiunea de drept ce face obiectul prezentei sesizări ca reprezentând un caz particular al modului de aplicare a legii penale mai favorabile, judecătorul-raportor a constatat că asupra acesteia instanţa supremă a statuat deja prin două hotărâri prealabile, respectiv Decizia nr. 5 din 26 mai 2014, prin care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că "în aplicarea art. 5 din Codul penal, se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile", şi Decizia nr. 9 din 2 iunie 2014, prin care aceeaşi instanţă a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală în Dosarul nr. 2.390/2/2013, pentru a se pronunţa o hotărâre prealabilă în sensul de a stabili dacă, în aplicarea art. 5 din Codul penal, determinarea legii penale mai favorabile se face prin alegerea uneia dintre legile penale succesive, ce se va aplica global întregului litigiu penal, în funcţie de diferite criterii (cum ar fi limite de pedeapsă, tratament sancţionator aplicat pluralităţii de infracţiuni, prescripţie etc.), ori prin alegerea pentru fiecare aşa-numită instituţie juridică autonomă a dispoziţiei legale mai favorabile dintre legile penale succesive (spre exemplu, pentru infracţiunea-tip dispoziţia mai favorabilă, pentru tratamentul aplicat pluralităţii de infracţiuni dispoziţia mai favorabilă etc.).