Decizia ÎCCJ nr. 9/2014 (HP)Paragraful 66

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală în Dosarul nr. 2.390/2/2013, pentru a se pronunţa o hotărâre prealabilă în sensul de a stabili dacă, în aplicarea art. 5 din Codul penal, determinarea legii penale mai favorabile se face prin alegerea uneia dintre legile penale succesive, ce se va aplica global întregului litigiu penal, în funcţie de diferite criterii (cum ar fi limite de pedeapsă, tratament sancţionator aplicat pluralităţii de infracţiuni, prescripţie etc.), ori prin alegerea pentru fiecare aşa-numită instituţie juridică autonomă a dispoziţiei legale mai favorabile dintre legile penale succesive (spre exemplu, pentru infracţiunea-tip dispoziţia mai favorabilă, pentru tratamentul aplicat pluralităţii de infracţiuni dispoziţia mai favorabilă etc.), iar, în măsura în care se stabileşte că legea penală mai favorabilă se determină folosind criteriul instituţiilor juridice autonome, dacă reprezintă instituţii de drept penal autonome în raport cu infracţiunea-tip forma continuată a infracţiunii [art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969, art. 35 alin. (1) din Codul penal], concursul de infracţiuni (art. 33 din Codul penal de la 1969, art. 38 din Codul penal), prescripţia şi prescripţia specială a răspunderii penale [art. 121 şi 122, art. 124 din Codul penal de la 1969 forma în vigoare la data săvârşirii faptelor, art. 153 şi 154, art. 155 alin. (4) din Codul penal].