Decizia ÎCCJ nr. 9/2014 (HP)Paragraful 28

Curtea a considerat că, în aplicarea art. 5 din Codul penal, legea penală mai favorabilă trebuie determinată prin alegerea uneia dintre legile penale succesive, ce se va aplica în mod global întregului litigiu penal, în funcţie de diferite criterii (limitele de pedeapsă, tratament sancţionator aplicabil pluralităţii de infracţiuni, eventuala prescripţie a răspunderii penale, condiţiile în care se reţine existenţa unităţii de infracţiuni în cazul unei pluralităţi de acte materiale în forma continuată etc.), aducând ca argument faptul că nu există vreun temei legal nici în Codul penal, nici în Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal care să permită stabilirea legii penale mai favorabile pe instituţii autonome (ce nu sunt consacrate legal şi nici nu au fost conturate cu claritate în doctrină şi jurisprudenţă), o interpretare contrară conducând la crearea de către judecător a unei legi proprii, împrejurarea ce reprezintă o încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat.