Decizia CCR nr. 272/2024Punctul 53

53. Instanțele apreciază că onorariul reprezintă atât costul muncii executorului judecătoresc de care acesta nu poate fi privat, cât și garanția exercitării în continuare a unei activități economice publice, executarea nefiind un serviciu public gratuit. Excluderea posibilității avansării onorariului de către creditor, precum și a posibilității de recuperare a onorariului de la creditor în situația în care debitorul este insolvabil aduce atingere dreptului executorului de a primi remunerația datorată pentru serviciile prestate, acesta putând ajunge la imposibilitatea continuării activității sale. În condițiile în care executorul judecătoresc nu este parte în raportul execuțional, ci organ învestit cu realizarea executării silite, s-ar transfera fără temei riscul insolvabilității debitorului de la creditor la executorul judecătoresc, deși riscul insolvabilității debitorului trebuie suportat de către creditor, în temeiul raportului juridic obligațional. Consecința este că executorul prestează pe propria sa cheltuială activitățile specifice de executare silită fără a putea să solicite de la creditor plata în avans a onorariului și fără a-l putea recupera ulterior, dacă debitorul este insolvabil. Excluderea onorariului executorului judecătoresc de la posibilitatea recuperării de la creditor, în ipoteza în care debitorul nu are bunuri urmăribile, pune în discuție încălcarea art. 16 din Constituție, care reglementează egalitatea în drepturi, în lipsa unui criteriu obiectiv de excludere, dar și atingerea dreptului de proprietate privată, reglementat de art. 44 din Constituție, creanța executorului judecătoresc constând în onorariul cuvenit, ce se impune a fi ocrotită în mod egal de lege. ...