Decizia CCR nr. 272/2024Punctul 56

56. Onorariul executorului judecătoresc este convenit printr-un contract pe care acesta l-a încheiat cu creditorul și care are ca obiect prestarea serviciului specific de executare silită a creanțelor, executorul judecătoresc fiind învestit cu cererea de executare silită formulată de creditor, la care au fost anexate acte doveditoare ale raportului obligațional supus executării silite. Prin urmare, raportul juridic dintre executorul judecătoresc și creditor este unul contractual, cu toate consecințele juridice care decurg din acesta. În condițiile în care onorariul executorului judecătoresc astfel convenit cu creditorul nu a fost avansat de acesta la momentul încheierii contractului și nici nu a putut fi recuperat de la debitor prin executarea silită, ca urmare a insolvabilității acestuia din urmă, executorul judecătoresc are posibilitatea ca, în temeiul raporturilor contractuale pe care le are cu creditorul, să se adreseze instanței de judecată pentru recuperarea creanței, obținând astfel un titlu executoriu pe care îl poate apoi valorifica împotriva creditorului devenit astfel debitor al obligației ce nu a fost executată. În aceste condiții, excepția instituită de art. 670 alin. (5) din Codul de procedură civilă, care se referă la onorariul executorului judecătoresc ce nu va fi „plătit“ de creditor în lipsa bunurilor urmăribile ale debitorului sau alte asemenea cazuri, trebuie interpretată prin prisma dispozițiilor art. 670 alin. (6) din Codul de procedură civilă, în sensul că, pentru suma datorată cu acest titlu de către creditor, încheierea executorului judecătoresc nu constituie titlu executoriu, așa încât respectivul onorariu va putea fi recuperat pe cale separată, în temeiul raporturilor contractuale pe care executorul judecătoresc le are cu creditorul. ...