Decizia CCR nr. 272/2024Punctul 62

62. Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare a Curții Constituționale, dispozițiile art. 82 alin. (2) , art. 647 alin. (1) , art. 670 alin. (1) , (2) , (4) , (5) și (6) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, precum și dispozițiile art. 669 alin. (1) și (5) din Codul de procedură civilă, în redactarea aflată în vigoare la 28 ianuarie 2015. Curtea reține că dispozițiile Codului de procedură civilă [inclusiv art. 669 alin. (5) ] au fost modificate prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014, lege care în art. XIV a dispus republicarea Codului de procedură civilă. În urma republicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, textele au dobândit o nouă numerotare, art. 669 devenind art. 770, dar păstrând același conținut normativ. Prin urmare, dispozițiile art. 669 alin. (1) și (5) din Codul de procedură civilă, redactarea aflată în vigoare în anul 2015, sunt identice cu dispozițiile art. 670 alin. (1) și (5) din Codul de procedură civilă, republicată, astfel că instanța constituțională va reține ca obiect al controlului de constituționalitate doar dispozițiile art. 670 alin. (1) și (5) din Codul de procedură civilă, aflate în prezent în vigoare. Prevederile criticate au următorul conținut: – Art. 82 alin. (2) : „Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant înaintea primei instanțe nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac.“; ... – Art. 647 alin. (1) : „Creditorul este obligat să acorde executorului judecătoresc, la cererea acestuia, sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire, în bune condiții, a executării silite, punându-i la dispoziție și mijloacele necesare în acest scop. El este obligat să avanseze cheltuielile necesare îndeplinirii actelor de executare, potrivit dispozițiilor luate de executor.“; ... – Art. 670: (1) Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor. (2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 668, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia. (...) (4) Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni. (5) În cazul în care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte asemenea cauze, acestea, cu excepția onorariului executorului judecătoresc, vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripție. (6) Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie. ... ...