Decizia CCR nr. 277/2024Punctul 15

15. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, având în vedere că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 a mai fost supusă controlului de constituționalitate atât în ansamblul său, cât și cu privire la anumite articole din aceasta, în raport cu critici și dispoziții constituționale similare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 92 din 25 februarie 2020, Decizia nr. 475 din 17 septembrie 2019, Decizia nr. 701 din 15 noiembrie 2018, Decizia nr. 92 din 1 martie 2018, Decizia nr. 203 din 30 martie 2017, Decizia nr. 789 din 17 noiembrie 2015, Decizia nr. 668 din 12 noiembrie 2014, Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014 și Decizia nr. 268 din 7 mai 2014). Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 3 și art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, Curtea Constituțională a arătat că textele criticate nu încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind calitatea legii și ale art. 31 privind dreptul la informație, întrucât dispozițiile criticate prevăd într-un mod lipsit de echivoc faptul că deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sunt încunoștințați de cuantumul tuturor elementelor care stau la baza calculării procentului „p“, reglementat prin art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011. De asemenea, Curtea Constituțională a reținut că taxa clawback este o taxă parafiscală, stabilită conform dispozițiilor art. 139 din Constituție. ...