Decizia ÎCCJ nr. 15/2013 (RIL)Paragraful 143

Dispozitivele de citire a benzii magnetice a cardurilor bancare. Dispozitivele de citire a datelor înscrise pe banda magnetică a cardurilor bancare (dispozitiv de skimming, termen din limba engleză însemnând reutilizare frauduloasă a informaţiilor electronice de pe un card bancar) pot consta, conform punctului de vedere tehnic avut în vedere, formulat de Institutul pentru Tehnologii Avansate, într-un montaj electronic ce se instalează pe un ATM (automatic teller machine, maşină automată de distribuit bani), pe un automat de plată a parcării sau a combustibilului, ori poate fi un montaj electronic ce se introduce într-un echipament tip POS (point of sale, punct de vânzare) sau, în fine, poate fi un dispozitiv artizanal sau comercial de sine stătător. Din informaţiile cuprinse în schema privind arhitectura montajului electronic dintr-un skimmer şi cele privind funcţionarea acestor dispozitive, coroborate cu prevederile art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind definiţia sistemului informatic, rezultă că dispozitivul de skimming este un sistem informatic, chiar dacă este unul mai "primitiv" în ceea ce priveşte capacitatea de prelucrare a datelor. Dispozitivul de skimming poate fi folosit pentru accesarea sistemului informatic al băncii şi obţinerea datelor informatice stocate pe cardul bancar în vederea întrebuinţării lor doar în mod direct (de exemplu, pentru cumpărături on-line întrebuinţând datele de identificare de pe card) sau pentru "clonarea cardurilor" (falsificarea unor instrumente de plată electronică pe baza informaţiilor obţinute de pe cardul autentic).