Decizia ÎCCJ nr. 15/2012 (RIL)Paragraful 117

Din cuprinsul celor două acte normative rezultă că prevederile acestora au fost extinse şi asupra persoanelor deportate în străinătate după 23 august 1944, din motive politice, în Decretul-lege nr. 118/1990 în această categorie fiind incluse în mod expres şi persoanele constituite în prizonieri de către partea sovietică după data de 23 august 1944. Art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare, condiţionează extinderea prevederilor Legii nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare, la persoanele cărora le-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare, de încadrarea în prevederile art. 1, 3 şi 4. Problema care apare este aceea dacă această condiţionare poate fi impusă prin prisma aspectului temporal, respectiv al perioadei în care trebuia să fie pronunţată condamnarea sau luată măsura administrativă (6 martie 1945-22 decembrie 1989) şi a celui vizând organul care a dispus măsura administrativă (fosta Miliţie sau Securitate ori Poliţia sau Siguranţa).