Decizia ÎCCJ nr. 15/2012 (RIL)Paragraful 122

Este adevărat că atât Decretul-lege nr. 118/1990, cât şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare, au fost completate în sensul extinderii prevederilor respective şi asupra persoanelor deportate în străinătate, după 23 august 1944, pentru motive politice, fiind incluşi în aceeaşi categorie şi prizonierii de război. Norma de trimitere din Legea nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare, ce vizează aplicarea prevederilor acestei legi şi persoanelor cărora li s-au recunoscut anumite drepturi prin Decretul-lege nr. 118/1990 şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare [art. 5 alin. (4) din Legea nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare] este însă de strictă interpretare şi condiţionează această aplicare de încadrarea în prevederile art. 1, 3 şi 4 din Legea nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare. Or, aceasta înseamnă că, aşa cum în mod corect sa reţinut şi în opinia susţinută de procurorul general, legiuitorul a optat pentru completarea măsurilor reparatorii acordate prin Decretul-lege nr. 118/1990 şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare, numai pentru persoanele care au fost condamnate politic sau cărora li s-a aplicat o măsură administrativă asimilată unei condamnări politice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, de către fosta miliţie sau securitate, condamnare sau măsură al cărei caracter politic fierezultă ope legis, conform art. 1 alin. (2) şi art. 3 din Legea nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare, fie trebuie constatat de o instanţă judecătorească, cu aplicarea corespunzătoare a art. 1 alin. (4) din aceeaşi lege. Aceasta înseamnă că acea condamnare sau măsură trebuie să fi fost pronunţată, respectiv luată în perioada de referinţă a legii (6 martie 1945 - 22 decembrie 1989) pentru fapte prin săvârşirea cărora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare.