Decizia CCR nr. 225/2024Punctul 22

22. De asemenea, Curtea observă că Legea nr. 29/2018 are ca obiect de reglementare anularea unor obligații fiscale și cuprinde ipoteze diferite. Astfel: (i) este prevăzută anularea unor diferențe de obligații fiscale (principale și accesorii, constând în impozit pe venit și contribuții sociale) ce provin din tranzacțiile pentru care s-a aplicat impozitul pe venit din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal al persoanelor fizice, pe perioadele fiscale de până la 1 iunie 2017, ca urmare a reîncadrării acestor venituri ca venituri dintr-o activitate independentă (art. 1 din Legea nr. 29/2018); (ii) este prevăzută anularea unor diferențe de TVA, pentru perioadele fiscale anterioare datei de 31 decembrie 2016, ca urmare a depășirii unui plafon de scutire (220.000 lei, astfel cum este prevăzut la art. 310 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal), realizate de către persoanele fizice, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu sediul activității economice în România, care au realizat activitățile de producție agricolă, inclusiv activitățile de transformare a produselor agricole prin alte metode decât cele industriale sau au furnizat servicii agricole utilizând munca manuală proprie și/sau echipamentele specifice (art. 3 din Legea nr. 29/2018); (iii) se prevede că, în cazul în care, anterior intrării în vigoare a prezentei legi, organul fiscal competent a emis, dar nu a comunicat decizia de impunere prin care a stabilit obligații de natura celor prevăzute la art. 1 și art. 3, acesta nu mai comunică decizia de impunere, iar obligațiile fiscale se scad din evidența analitică pe plătitor, pe bază de borderou de scădere (art. 4 din Legea nr. 29/2018). ...