Decizia CCR nr. 218/2024Punctul 16

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională observă că, deși Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2021 nu mai este în prezent în vigoare, fiind respinsă prin Legea nr. 275/2022, în speță este aplicabilă Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, care permite exercitarea controlului de constituționalitate asupra unui text de lege abrogat ulterior sesizării Curții, dacă acesta continuă să producă efecte juridice în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate. Cât privește aceste efecte juridice, Curtea reține că, în cauză, autoarea excepției, Federația Națională a Sindicatelor din Electricitate Phoenix din Călărași, a reclamat faptul că după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2021, membrilor de sindicat (angajați în cadrul microîntreprinderilor) le-au fost aduse prejudicii ca urmare a încheierii unor acte adiționale la contractele individuale de muncă, modificări apte să creeze abuzuri din partea angajatorilor. Chiar dacă în speță nu sunt evocate acte administrative cu caracter unilateral emise în temeiul ordonanței de urgență criticate, care să reprezinte, la rândul lor, temeiul de drept al pretinsului prejudiciu, Curtea reține că autoarea excepției are, în termenii Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, calitatea de organism social interesat, îndreptățit prin lege (Legea dialogului social nr. 62/2011, în prezent abrogată, și Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, în vigoare) și prin statutul propriu la acțiuni în justiție promovate pentru apărarea drepturilor membrilor săi, ce decurg din legislația muncii, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă. În temeiul dispozițiilor art. 8 alin. (1^1) și (1^2) din Legea nr. 554/2004, aceste persoane juridice de drept privat se pot adresa justiției pentru anularea actului administrativ, invocând încălcarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat. În cazul particular al ordonanțelor guvernamentale, art. 9 alin. (5) din aceeași lege permite formularea acțiunii în contencios administrativ, care poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, așa cum este și situația în speță. Instanța de judecată învestită cu soluționarea litigiului este cea competentă să aprecieze în concret îndeplinirea tuturor condițiilor mai sus enunțate, Curtea Constituțională limitându-se, în exercitarea controlului posterior de constituționalitate, la a considera că în cauză este îndeplinită, de principiu, condiția aplicabilității Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, precitată, sub aspectul producerii efectelor juridice ulterior abrogării textului/actului normativ criticat. ...