Decizia CCR nr. 195/2024Punctul 6

6. Referitor la încălcarea art. 16 din Constituție, art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, se arată că această condiționare este discriminatorie, făcând o diferențiere vădită între aceiași subiecți titulari ai dreptului la decontarea transportului, prevăzut de art. 105 alin. (1) din Legea nr. 145/2019, pe aspecte de avere (venitul licit obținut din înstrăinarea locuinței proprietate personală) și de localizare teritorială a locuinței proprietate personală. Astfel, pe de o parte, legea nu aduce nicio condiționare polițiștilor de penitenciare care își au locuința proprietate personală în alt oraș decât cel în care își desfășoară activitatea, aceștia beneficiind fără nicio restricție de dreptul la decontarea transportului, proprietarul unei locuințe putând să o înstrăineze oricând sau să o schimbe ori de câte ori dorește, necondiționat de câștigul pe care l-ar avea din înstrăinarea acesteia; pe de altă parte, dispozițiile criticate condiționează dreptul la decontarea transportului de o interdicție indirectă privind vânzarea anterioară a unei locuințe proprietate personală deținute în orașul în care polițistul își are locul de muncă, rezultând practic că polițistul nu ar putea nici măcar să-și schimbe locuința în acel oraș, lăsând astfel să se înțeleagă că sar crea o îmbogățire nejustificată a polițistului prin relocarea locuinței sale (fie în același oraș în care are locul de muncă, fie în altul), aducând astfel atingeri grave însuși dreptului la proprietate. ...