Decizia CCR nr. 195/2024Punctul 16

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile criticate fac parte din capitolul IV - Drepturile, condițiile de muncă și îndatoririle polițiștilor de penitenciare, secțiunea 1 - Drepturile polițiștilor de penitenciare din Legea nr. 145/2019 care reglementează statutul polițiștilor de penitenciare. Art. 105 alin. (1) din Legea nr. 145/2019 reglementează dreptul acestora la decontarea cheltuielilor de transport, în cazul deplasării în interes de serviciu, în cazul mutării în alte localități, în cazul deplasării de la domiciliu la locul de muncă, când domiciliază în altă localitate decât cea în care își desfășoară activitatea, în limita a 70 km dus și 70 km întors, și, o dată pe an, pentru efectuarea concediului de odihnă, precum și în alte situații, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului. Alin. (2) - (4) ale art. 105 din aceeași lege stabilesc condițiile impuse de legiuitor pentru ca polițistul de penitenciare să poată beneficia de acest drept. Printre aceste condiții, se află și cea reglementată de dispozițiile criticate în prezenta cauză - și anume art. 105 alin. (3) din Legea nr. 145/2019. Astfel, polițistul de penitenciare nu beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport în cazul deplasării de la domiciliu la locul de muncă, când domiciliază în altă localitate decât cea în care își desfășoară activitatea, dacă acesta, soțul/soția acestuia sau copiii aflați în întreținere au înstrăinat o locuință proprietate personală în localitatea în care își desfășoară activitatea, după data încadrării în sistemul administrației penitenciare. ...