Decizia ÎCCJ nr. 17/2011 (RIL)Paragraful 37

S-a apreciat, de asemenea, că în cazul modificării, totale sau parţiale, a temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu sunt incidente exclusiv dispoziţiile art. 139 alin. 1 din Codul de procedură penală referitoare la înlocuirea arestării preventive, fiind posibilă şi liberarea provizorie (numai dacă sunt îndeplinite şi condiţiile - pozitive şi negative - prevăzute de art. 160^2 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, precum şi cerinţa oportunităţii ce se desprinde din corelarea dispoziţiilor art. 160^2 alin. 2 cu cele ale art. 136 alin. 1 din acelaşi cod), deoarece atât obligarea de a nu părăsi localitatea ori ţara (măsuri preventive cu care se poate înlocui arestarea preventivă în cazul prevăzut la art. 139 alin. 1 din Codul de procedură penală), cât şi liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune (măsuri alternative care asigură scopul măsurilor preventive) au acelaşi scop şi finalitate, respectiv asigură buna desfăşurare a procesului penal cu inculpatul în stare de libertate, permiţând în acelaşi timp, prin existenţa garanţiilor stabilite de lege şi/sau de instanţă, controlul asupra prezentării inculpatului în faţa organului judiciar, împiedicarea acestuia să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori ori experţi, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă ori săvârşirea altor infracţiuni; măsurile preventive prevăzute de art. 145 şi 145^1 din Codul de procedură penală se suprapun practic cu măsurile alternative prevăzute la art. 160^2 şi 160^4 din acelaşi cod, cuprinzând obligaţii asemănătoare instituite în sarcina inculpatului.