Decizia CCR nr. 181/2024Punctul 7
Punctul 7
7. Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă consideră că dispozițiile art. 77 din Legea nr. 223/2015 nu sunt discriminatorii, atât timp cât se aplică tuturor pensionarilor militari, sens în care invocă aspecte din jurisprudența în materie a Curții Constituționale. De asemenea, instanța apreciază că nici excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192^1 din Legea nr. 263/2010 nu este întemeiată. Astfel, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție, drepturile cetățenilor la pensie și la alte forme de asigurări și asistență socială sunt prevăzute de lege. În consecință, atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul al cuantumului lor, revine în exclusivitate legiuitorului, iar acesta, în considerarea unor schimbări intervenite în posibilitățile de acordare și dimensionare a drepturilor de asigurări sociale, poate modifica, ori de câte ori consideră că este necesar, criteriile de calcul al cuantumului acestor drepturi, dar cu efecte numai pentru viitor. Prin urmare, ține de opțiunea liberă a legiuitorului stabilirea persoanelor care să beneficieze de posibilitatea de a solicita recalcularea pensiei prin excluderea perioadelor realizate în sistemul pensiilor militare de stat. Legiuitorul a apreciat că numai pentru drepturile de pensie care au fost acordate de casele teritoriale de pensii în perioada 1 ianuarie 2011-31 decembrie 2015 se impune aplicarea dispozițiilor art. 192^1 din Legea nr. 263/2010. Mai mult decât atât, în nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul asigurărilor sociale, prin care a fost introdus art. 192^1 în Legea nr. 263/2010, s-a precizat expres că printre motivele ce au stat la baza adoptării sale a fost și „existența unor paralelisme legislative la nivelul legislației din domeniul pensiilor publice, (care) ar face imposibilă implementarea, aplicarea noilor prevederi din domeniul fiscal“. În consecință, legiuitorul este în drept, în considerarea unor situații deosebite, să adopte reglementări diferite pentru anumite categorii socioprofesionale, iar tratamentul juridic diferit nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări, în sensul interzis de art. 16 alin. (1) din Constituție, ci se justifică, obiectiv și rezonabil, prin situația diferită în care se află acele categorii de cetățeni. ...
Sursa oficială ↗