Decizia CCR nr. 168/2024Punctul 20

20. De asemenea, Curtea reține că, în motivarea excepției, instanța care a sesizat-o a arătat că această modalitate de legiferare specială și subsecventă, prin care unei persoane i se îngrădește în mod nejustificat exercitarea unui drept legitim dobândit, acela de a conduce un autovehicul pe drumurile publice printr-o dispoziție emisă de către un organ administrativ care nu poate fi atacată în fața unei jurisdicții administrative până la soluționarea cauzei penale încalcă prezumția de nevinovăție reglementată prin art. 23 alin. (11) , precum și dispozițiile art. 21 respectiv art. 52 din Constituție. Or, în prezenta cauză nu s-a emis nicio dispoziție de către un organ administrativ care să nu poată fi atacată până la soluționarea definitivă a cauzei penale. Dispoziția la care face referire instanța s-a emis în cauza penală în care autorul faptei a fost judecat în precedent. Nici nu se putea emite o astfel de dispoziție în prezenta cauză deoarece dreptul de a conduce era deja suspendat. ...