Decizia CCR nr. 160/2024Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părții prezente, care arată că legislația fiscală este aplicată în mod defectuos de către administrația fiscală, adăugând la lege și la Constituție, cu precădere în ceea ce privește dispozițiile criticate, ce au fost reținute ca temei legal la emiterea deciziei de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată, emisă de către autoritățile fiscale, care a fost contestată în fața instanțelor judecătorești. Astfel, în speța dedusă judecății și aflată pe rolul instanțelor judecătorești a avut loc aplicarea normelor criticate după o perioadă îndelungată de la abrogarea acestora, în coroborare cu dispozițiile art. 354 lit. b) și ale art. 346 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu toate că erau abrogate și au produs efecte sub imperiul Codului de procedură fiscală reprezentat de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003. Așadar, în situația dată, autoritatea fiscală este cea care alege - din legislația abrogată sau în vigoare - prevederile legale care au aplicabilitate și, prin urmare, nu există predictibilitate, încălcându-se logica neretroactivității unei legi. Prin urmare, dispozițiile criticate, coroborate cu cele ale Codului de procedură fiscală, sunt ambiguu formulate și au adus prejudicii operatorilor economici - contribuabili, persoane juridice, conducând la închiderea multor entități economice și care, în decursul timpului, au contribuit cu sume substanțiale la bugetul de stat. ...