Decizia CCR nr. 160/2024Punctul 6

CCR · decizie de neconstituționalitate · 21.03.2024 · dosar 3.050/103/2017
Punctul 6
6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că decizia de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale, care constituie obiectul litigiului aflat pe rolul instanțelor judecătorești, deși a fost emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, reține în conținutul său ca temei legal Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2011, act normativ abrogat prin Legea nr. 207/2015. Astfel, decizia în discuție a fost emisă sub imperiul a două acte normative ce reglementează procedura fiscală (atât Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cât șiLegea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală), în cauză fiind aplicabilă varianta dezavantajoasă, respectiv legea veche. Față de această împrejurare, se apreciază că dispozițiile art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2011 nu întrunesc condițiile de calitate a legii și nu respectă principiul neretroactivității legii, deoarece sintagma „organul fiscal competent emite o decizie de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată, care se comunică contribuabilului“ nu conține un termen punctual și rezonabil în care să poată fi emisă o asemenea decizie, ci aceasta are aplicabilitate sine die. Ca atare, dispozițiile criticate, astfel cum au fost aplicate, intră în contradicție și cu prevederile Codului de procedură fiscală [art. 354 lit. b) și art. 346], ale Codului de procedură civilă (art. 6) și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative [art. 64 alin. (3) ], ducând contribuabilul într-o dilemă legislativă în ceea ce privește data până la care se poate emite decizia de decădere a contribuabilului din dreptul de eșalonare a plății contribuțiilor prevăzute de actul normativ respectiv. În acest context, autoarea excepției de neconstituționalitate arată că activitatea pe care o desfășoară este o afacere de familie și, prin urmare, prevederile criticate sunt contrare și art. 22, art. 31 alin. (1) și (2) , art. 45, art. 52 și art. 56 alin. (2) din Legea fundamentală. De asemenea, este menționată jurisprudența Curții Constituționale în materia principiilor invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate. ...
Sursa oficială ↗