Decizia CCR nr. 164/2025Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 122^1 din Codul de procedură fiscală, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 56 din Ordonanța Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, sunt neconstituționale prin coroborare cu dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, mai ales din perspectiva modalității de interpretare, fiind contrare principiului legalității, în componenta privind calitatea legii, astfel cum această noțiune a fost reținută și dezvoltată în jurisprudența Curții Constituționale în ceea ce privește criteriile de calitate a legii (claritate, previzibilitate, accesibilitate) sau normele de tehnică legislativă (integrare organică în sistemul legislației, corelare legislativă, conexiune legislativă, trimitere legislativă) (spre exemplu, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, Decizia nr. 473 din 21 noiembrie 2013, Decizia nr. 196 din 4 aprilie 2013, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, Decizia nr. 494 din 10 mai 2012). Astfel, până la momentul modificărilor antereferite, Codul de procedură fiscală stabilea, în mod expres, în conținutul său reguli privind momentul până la care sunt datorate dobânzi și penalități de întârziere de către debitorul împotriva căruia a fost deschisă procedura insolvenței, precum și reguli pentru organul fiscal în ceea ce privește calcularea eventualelor obligații fiscale accesorii ale debitorului aflat în insolvență, deosebind în funcție de creanțele născute anterior sau ulterior deschiderii procedurii insolvenței. Or, prin normele criticate, o regulă expresă a Codului de procedură fiscală privind datorarea de accesorii de către contribuabilul aflat în insolvență este înlocuită cu o normă ce are un înalt grad de generalitate, care face trimitere, în mod generic, la legea care reglementează procedura insolvenței, fără a indica elementele de identificare ale Legii privind procedura insolvenței (titlul, numărul etc.). Această omisiune, cu titlu de principiu, nu afectează în mod substanțial constituționalitatea textului, în măsura în care interpretarea coroborată a prevederilor Codului de procedură fiscală cu cele ale Legii nr. 85/2006 nu ar fi ridicat probleme în practică. Însă, în speță, coroborarea dispozițiilor criticate ridică probleme specifice din perspectiva accesoriilor datorate de contribuabilul împotriva căruia se deschide procedura insolvenței, de vreme ce nașterea accesoriilor în materie fiscală și dreptul organului fiscal de a percepe aceste accesorii sunt condiționate (i) de expirarea termenului de plată a obligației fiscale principale, (ii) de emiterea unei decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii, (iii) de comunicarea acesteia către contribuabil și (iv) de expirarea termenului de plată prevăzut în decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii, momente care sunt de natură să schimbe calificarea creanței, în raport cu plasarea lor în timp față de momentul deschiderii procedurii și al înscrierii creanțelor la masa credală. ...