Decizia CCR nr. 161/2024Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, potrivit prevederilor criticate, în situația în care serviciile juridice nu pot fi asigurate de către personalul de specialitate juridică angajat în unitatea administrativ-teritorială, acestea pot fi achiziționate numai cu aprobarea consiliilor locale. Or, atât prevederile Legii administrației publice locale nr. 215/2001, cât și cele ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ statuează că unitatea administrativ-teritorială este reprezentată de primar, acesta având atribuția de a delega reprezentarea în fața instanței judecătorești către o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului/consilier juridic sau către un avocat, în condițiile legii. În acest context, se arată că prevederile criticate sunt în contradicție cu normele generale antereferite și obstrucționează accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care primarul nu își poate exercita dreptul și obligația prevăzute de lege de a reprezenta interesele unității administrativ-teritoriale, mai ales în ipoteza în care consiliul local, din motive politice legate de intenția de a nu se afla adevărul în legătură cu crearea unor (presupuse) prejudicii de către anumiți operatori economici, respinge proiectul de hotărâre inițiat în sensul prevederilor criticate. ...