Decizia CCR nr. 294/2024Punctul 4

CCR · decizie de neconstituționalitate · 28.05.2024 · dosar 51/42/2020
Punctul 4
4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă principiul securității juridice, al clarității și previzibilității legii, afectează principiul autonomiei locale și nu respectă condițiile de exercitare a autonomiei locale de către autoritățile administrației publice locale. În acest sens, arată că, aplicând principiile generale rezultate din jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, textul de lege criticat este neclar și imprecis, precizând doar faptul că cele două funcții ale organelor administrației publice - primar și consilier local - sunt incompatibile, adică nu pot fi repartizate în același timp aceleiași persoane. Acest text are valoare de principiu și nicidecum de reglementare expresă a modului în care se exercită atribuții ale funcțiilor de către una și aceeași persoană. Astfel, dispozițiile criticate nu relevă o soluție legislativă caracterizată de suplețe, ci o derobare a legiuitorului de la competența constituțională de a stabili condiții și criterii clare, concrete, referitoare la aspecte esențiale ale organizării și funcționării organelor administrației publice, în sensul dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. o) din Constituție, printre care și organizarea administrației publice locale, funcțiile acestor organe, delegări, atribuții și competențe ale primarului și ale consilierului local. Această necorelare a fost sesizată și de legiuitor, care a abrogat prin Legea nr. 128/2017 dispozițiile criticate, iar ca urmare a acestei abrogări au apărut diferențe de regim juridic aplicabil unor persoane aflate în aceeași situație. Or, situații de reglementări deficitare similare au mai fost supuse cenzurii Curții Constituționale, aceasta declarând neconstituționale acele texte de lege, întrucât a fost încălcat art. 1 alin. (5) din Constituție, sens în care se invocă deciziile nr. 317 din 21 mai 2019, nr. 391 din 4 iunie 2019 și nr. 196 din 4 aprilie 2013. ...
Sursa oficială ↗