Decizia CCR nr. 141/2024Punctul 11

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că sintagma „dacă se constată nevinovăția“ din cuprinsul dispozițiilor art. 52 alin. (2) din Codul muncii sunt lipsite de claritate și previzibilitate în raport cu Decizia Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, prin care a fost dezincriminată infracțiunea de abuz în serviciu în ipoteza în care nerespectarea legii se raportează la acte normative de nivel secundar. În fapt, angajatorul (BCR) - autoare a excepției - a emis câte o decizie de suspendare a contractului de muncă al reclamanților în temeiul art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul muncii, ca urmare a formulării unor plângeri penale împotriva acestora. Ulterior pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, în dosarul penal a fost emisă ordonanța de clasare în temeiul art. 16 lit. b) teza întâi din Codul penal (fapta nu este prevăzută de legea penală). Considerând că această soluție a procurorului echivalează cu constatarea lipsei vinovăției lor în cauză, reclamanții (angajați) au solicitat angajatorului despăgubiri în temeiul art. 52 alin. (2) din Codul civil, text care prevede acordarea de despăgubiri în cuantum egal cu salariul și celelalte drepturi de care angajatul a fost lipsit pe perioada suspendării contractului, dacă se constată nevinovăția acestuia. ...