Decizia CCR nr. 141/2024Punctul 29

29. Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 52 alin. (2) din Codul muncii au mai fost supuse controlului de constituționalitate, însă din perspectiva unor critici diferite. Prin Decizia nr. 116 din 13 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 16 iulie 2018, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, constatând că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 23 alin. (11) și ale art. 41 din Constituție. Acea cauză viza ipoteza salariatului față de care angajatorul a formulat o plângere penală anterior anului 2015 și față de care a fost dispusă soluția de clasare, pe motiv că a intervenit prescripția răspunderii penale, iar criticile formulate din oficiu de instanța de judecată arătau faptul că, atât timp cât nu există un act judiciar care să constate formal nevinovăția salariatului al cărui contract de muncă a fost suspendat în temeiul art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul muncii, acesta nu poate obține despăgubirile prevăzute de art. 52 alin. (2) din același act normativ decât dacă solicită continuarea urmăririi penale, ceea ce ar fi o sarcină excesivă contrară prezumției de nevinovăție și care, în plus, afectează dreptul la muncă al acestuia. ...