Decizia CCR nr. 116/2018Punctul 4

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale susține, în esență, că dispozițiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, care condiționează plata despăgubirilor egale cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit salariatul, pe perioada suspendării contractului, de constatarea nevinovăției acestuia, contravin prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituție, potrivit cărora „până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată“. Instanța de judecată arată că doctrina și jurisprudența confirmă faptul că, în cazul intervenirii amnistiei, al prescripției răspunderii penale, al retragerii plângerii sau al împăcării părților, nu se consideră că s-a constatat nevinovăția salariatului, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 53/2003. Astfel, angajatul este prezumat ca fiind vinovat și, dacă dorește să primească despăgubirile cuvenite pentru suspendarea din funcție, este obligat să își dovedească nevinovăția, solicitând continuarea urmăririi penale, conform art. 319 din Codul de procedură penală. ...