Decizia CCR nr. 133/2024Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, în procedura insolvenței, prima comunicare a actelor de procedură se realizează prin intermediul procedurilor prevăzute de Codul de procedură civilă, pentru a asigura accesul la justiție și pentru a avea certitudinea că părțile au luat cunoștință de existența litigiului. Or, pe parcursul procedurii, în celelalte cazuri, potrivit art. 42 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, citarea părților și comunicarea oricăror acte de procedură este diferită, efectuându-se prin Buletinul procedurilor de insolvență. Astfel, modalitatea în care sunt redactate prevederile criticate conduce la încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil, întrucât, chiar dacă părțile au posibilitatea de a participa la termenele fixate de judecătorul-sindic și de a consulta dosarul, hotărârea judecătorească, adică actul de procedură cel mai important care creează consecințe juridice, nu mai este comunicată prin intermediul procedurilor prevăzute de Codul de procedură civilă. În acest context, se învederează și faptul că, în cauza în care a fost formulată cererea de apel, au fost aplicate eronat dispozițiile criticate, întrucât autorul excepției de neconstituționalitate a fost introdus în procedura insolvenței în virtutea art. 169 din Legea nr. 85/2014, care reglementează atragerea răspunderii materiale a administratorilor statutari (respectiv a membrilor organelor de conducere), și care, într-adevăr, este o etapă ulterioară procedurilor inițiale de insolvență, însă este echivalentă cu etapa căreia i se aplică prima citare, întrucât partea în discuție nu are calitate de participant în procedura insolvenței, ci este un simplu pârât într-un litigiu și, prin urmare, ar fi trebuit să fie aplicate regulile Codului de procedură civilă. ...