Decizia CCR nr. 116/2024Punctul 18

18. Ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 302 din 4 mai 2017, precitată, ulterior sesizării Curții în prezenta cauză, dispozițiile art. 281 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost completate cu lit. b^1) prin prevederile art. 1 pct. 33 din Legea nr. 201/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023. Dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b^1) din Codul de procedură penală au, la data pronunțării prezentei decizii, următorul cuprins: „(1) Determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind: [...] b^1) competența materială și competența după calitatea persoanei a organului de urmărire penală;“. Curtea apreciază că nu pot fi reținute susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, în sensul că argumentele care au stat la baza pronunțării Deciziei nr. 302 din 4 mai 2017, precitată, precum și considerentele reținute de Curte în paragraful 192 al Deciziei nr. 26 din 16 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 12 martie 2019, ar acredita ideea că dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură penală pot fi declarate neconstituționale, întrucât nu permit invocarea pe calea recursului în casație a necompetenței materiale și după calitatea persoanei a organelor de urmărire penală, deși, ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 302 din 4 mai 2017, această împrejurare constituie un caz de nulitate absolută. ...