Decizia CCR nr. 113/2024Punctul 18

18. În ceea ce privește Decizia nr. 8 din 11 martie 2019, Curtea observă că soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii are ca premisă pronunțarea Deciziei nr. 7 din 26 aprilie 2018 și efectele obligatorii ale unei decizii ce privește pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Astfel, instanța supremă a reținut, în cuprinsul Deciziei nr. 8 din 11 martie 2019, că, „deși această decizie (Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018 – n.n.) are în vedere determinarea restului rămas neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară în vederea aplicării tratamentului sancționator în caz de recidivă postcondamnatorie, ceea ce presupune, ca situație premisă, existența unui proces penal pendinte, considerentele deciziei sunt deopotrivă aplicabile, pentru identitate de rațiune, și persoanelor aflate în executarea unor pedepse rezultante în cuprinsul cărora se regăsește, cumulat cu pedeapsa aplicată pentru o nouă infracțiune, un rest rămas neexecutat dintr-o pedeapsă pentru care aceste persoane au beneficiat de liberare condiționată anterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. 55^1 alin. (1) și (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal și Deciziei nr. 7 din 26 aprilie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală“. Cu alte cuvinte, soluția pronunțată de instanța supremă prin Decizia nr. 8 din 11 martie 2019 are la bază cele statuate în Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, fiind indisolubil legată de aceasta. ...