Decizia CCR nr. 113/2024Punctul 20

20. În condițiile încetării efectelor deciziilor anterior menționate, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea Constituțională apreciază că nu poate fi reținută incidența - în cauza în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate - a celor statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, potrivit cărora sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 139 din 27 martie 2018, precitată, paragraful 31). De aceea, întrucât Decizia Curții Constituționale nr. 242 din 8 aprilie 2021 și - subsecvent - încetarea efectelor Deciziei nr. 7 din 26 aprilie 2018 și ale Deciziei nr. 8 din 11 martie 2019, pronunțate de instanța supremă, au survenit ulterior sesizării Curții Constituționale (12 iulie 2019), Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55^1 alin. (1) și (8) din Legea nr. 254/2013, în interpretarea dată prin Decizia nr. 8 din 11 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a devenit inadmisibilă. ...