Decizia CCR nr. 99/2024Punctul 15

15. Guvernul, exprimându-și punctul de vedere în Dosarul Curții Constituționale nr. 201D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă, iar, în subsidiar, neîntemeiată. Raportat la motivarea autorului excepției, arată că, potrivit jurisprudenței constante a instanței constituționale, în cazurile în care se invocă neconstituționalitatea unor texte de lege determinată de o pretinsă omisiune legislativă, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, în considerarea art. 61 din Constituție, care stabilește că modificarea sau completarea normelor juridice constituie atribuții exclusive ale Parlamentului. Or, examinând motivarea excepției, Guvernul observă că sunt criticate normele juridice cuprinse la art. 87 alin. (1) -(5) din Legea nr. 304/2004 nu pentru ceea ce reglementează, ci pentru ceea ce lipsește din cuprinsul acestora. În subsidiar, Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că înființarea unor structuri de parchet specializate pe domenii de competență materială sau personală, cu competențe proprii de investigare, constituie expresia opțiunii legiuitorului, care, în funcție de necesitatea prevenirii și combaterii anumitor fenomene infracționale, decide cu privire la oportunitatea reglementării acestora. Faptul că dispozițiile legale în vigoare valorizează expressis verbis drept element pentru numirea procurorilor în cadrul Direcției Naționale Anticorupție pregătirea profesională a acestora, nu doar rezultatele profesionale în combaterea infracțiunilor de corupție, nu a exclus și nici în prezent nu exclude prezența specializării în domeniul infracțiunilor de corupție a procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție. Arată că, din jurisprudența constantă a Curții Constituționale, rezultă clar jaloanele în ceea ce privește posibilitatea constituirii de structuri specializate de parchet, aceasta reprezentând o opțiune ce aparține exclusiv legiuitorului ca oportunitate, nefiind impuse constrângeri constituționale în această materie. Oricare altă interpretare ar determina imposibilitatea perpetuă de constituire a oricărei structuri specializate de parchet în care să funcționeze procurori care să nu fi fost deja specializați pe aceeași competență. Din perspectiva respectării principiului legalității prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție, consideră că prevederile criticate au un înțeles clar, neechivoc și previzibil, semnificația termenilor utilizați în conținutul normativ al textului de lege criticat poate fi în mod rezonabil percepută și înțeleasă de destinatarii normei, astfel că nu se poate reține că acestea nu oferă nivelul de claritate și previzibilitate necesar eliminării riscului aplicării lor discreționare. Arată, de asemenea, că atât judecătorii, cât și procurorii beneficiază de formare profesională corespunzătoare, cu caracter teoretic și practic, atât în etapa anterioară numirii în funcție, cât și pe parcursul întregii cariere profesionale, formarea profesională orientată spre dezvoltarea de tehnici profesionale fiind o obligație a judecătorilor și procurorilor. În aceste condiții, apreciază că stabilirea de către legiuitor, ca o condiție avută în vedere la numirea procurorilor în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, a pregătirii profesionale a acestora în ansamblu, iar nu doar a unei pregătiri specializate preexistente în domeniul combaterii infracțiunilor de corupție are ca scop lărgirea bazei de selecție în vederea numirii în cadrul Direcției Naționale Anticorupție și constituie o opțiune a acestuia, care nu este de natură să aducă atingere prevederilor constituționale invocate. În ceea ce privește critica adusă dispozițiilor legale în raport cu art. 131 alin. (2) din Constituție arată că normele criticate, care stabilesc condițiile de acces și modalitatea de încadrare a procurorilor în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, nu numai că nu vin în contradicție cu prevederile constituționale menționate, ci, dimpotrivă, dau expresie acestora. ...