Decizia CCR nr. 87/2024Paragraful 17

Având în vedere că accesul liber la justiție consacrat de art. 21 din Constituție implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie titularii, condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la căile de atac (a se vedea Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014), constatăm că prevederile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, astfel cum sunt redactate, generează dificultăți în planul interpretării și aplicării legii și creează, fără o motivare obiectivă sau rațională, un impediment în exercitarea efectivă a dreptului debitorului din procedura insolvenței de a se adresa judecătorului-sindic pentru apărarea intereselor sale legitime, cu încălcarea dispozițiilor cuprinse în art. 1 alin. (5) , art. 16 alin. (2) și art. 21 alin. (1) din Constituție. Mai mult, din perspectiva contradictorialității și a egalității de arme, ca elemente definitorii ale dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție, norma legală criticată împiedică dezbaterea de către toți participanții la procedura insolvenței a documentelor care sunt de natură să influențeze decizia judecătorului-sindic și să prevadă posibilitatea tuturor acestora de a discuta în mod efectiv observațiile depuse instanței.