Decizia CCR nr. 87/2024Paragraful 15

Observăm însă că dispozițiile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 se rezumă la a indica în procedura formulării obiecțiunilor împotriva rapoartelor de evaluare întocmite în cauză doar pe administratorul judiciar și pe creditori, în condițiile în care aceeași lege prevede la art. 56 alin. (1) lit. b) dreptul debitorului, prin intermediul administratorului special împuternicit să-i reprezinte interesele, de a formula contestații în cadrul procedurii insolvenței. Împrejurarea că actul normativ folosește o terminologie diferită, „contestație“ în cuprinsul art. 56 alin. (1) lit. b) , respectiv „obiecțiuni“ în cuprinsul art. 62 alin. (1) , nu poate justifica un tratament juridic diferit aplicat debitorului, prin intermediul administratorului special, în ceea ce privește accesul la justiție. Considerăm că, independent de denumirea adoptată de către legiuitor, solicitarea adresată judecătorului-sindic de a se pronunța asupra legalității și temeiniciei rapoartelor de evaluare întocmite în cauză reprezintă o modalitate de acces la justiție prin care debitorul, ale cărui interese legitime au fost lezate, își exercită dreptul de a se adresa unei instanțe competente să examineze cererea sa (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 17 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2017, paragraful 30). În acest context, amintim că una dintre garanțiile liberului acces la justiție este efectivitatea acestuia, instanța de contencios constituțional statuând că statul are obligația de a garanta caracterul efectiv al accesului liber la justiție și al dreptului la apărare (Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012). În reglementarea exercitării accesului la justiție, legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiții de formă, ținând de natura și de exigențele administrării justiției, fără însă ca aceste condiționări să aducă atingere substanței dreptului sau să îl lipsească de efectivitate (Decizia nr. 737 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25 iulie 2008).